Mai mult ca sigur ca v-ati intrebat de unde provin obiceiurile de a darui inel de logodna sau de a incununa casatoria prin purtarea de verighete. Sunt obiceiuri intalnite peste tot in lume ce au traversat sute de ani vechime si care, cu toate acestea, raman actuale. Inelul de logodna si verigheta sunt mai mereu asociate, pentru ca din cele mai vechi timpuri, verigheta a fost precedata de un semn al loialitatii, transpus in diferite obiecte. In antichitate se ofereau chei de la cufere, inele cu cheita sau simple, din trestie, și apoi din bronz.
Acest tip de cadouri, ce astazi sunt semnificate de inelul de logodna, demonstrau devotamentul dintre cei doi pana la casatorie, atunci cand urmau sa fie uniti prin verighete. Si sigur ca aceste vechi traditii, includ si o multime de curiozitati.
Știai de ce inelul de logodna si verigheta se pun pe al patrulea deget al mainii stangi? Ideea provine inca din perioada Egiptului Antic, atunci cand oamenii considerau că o venă de la degetul inelar duce direct la inimă. Ideea a ajuns ulterior si in Grecia Antica și Imperiul Roman si s-a pastrat pana in zilele noastre.
Se spune ca prin degetul inelar trece meridianul inimii. Meridianul Inima controleaza activitatea inimii, activitatea emotionala si mai este numit si „radacina vietii”. El incepe de la degetul inelar al mainii si urca partea anterioara a bratului pana la umar. Astfel inelul avea rolul de a mentine energia dragostei si de a bloca instinctul de cautare, astfel incat persoana care-l poarta sa nu mai simta nevoia de a cauta “dragostea”.
In timp, semnificatiile locului unde se pun inelul si verigheta s-au inmultit, cea mai interesanta explicatie socio-culturala provenind de la chinezi. Acestia atribuiau cate un deget pentru fiecare parte a familiei. Astfel, degetul mare era atribuit parintilor, cel aratator fratilor/surorilor, iar degetul mijlocul propriei persoane. De aceea, inelarul era asociat cu partenerul de viata, iar, in mod logic, cel mic copiilor.
Inelele de logodna au fost oferite din cele mai vechi timpuri, insa pe atunci erau considerate doar niste daruri fără vreo incercare de fidelizare. Ele se numeau poesy ring si erau cercuri metalice inscriptionate cu fragmente de text sau poezii.
Inelul de logodna cu diamante a fost pentru prima oara oferit de catre ducele Maximilian al Austriei catre sotia sa Maria de Burgundia, in 1477. Acest gest a generat un enorm interes pentru inele de logodna cu diamant, iar ele au inceput sa fie mai des fabricate.
Superstiții privind logodna și nunta
Credințele, obiceiurile și superstițiile sunt puternic înrădăcinate în mentalul colectiv al poporului nostru, iar, în ceea ce privește logodna sau nunta, unele s-au păstrat, altele nu.
- Se zice că cine se logodește în zilele de marți, miercuri și vineri nu va avea noroc, aceste zile fiind considerate zile păgubitoare.
- Din ziua logodnei și până în ziua nunții, nicio femeie din casa fetei nu va mai toarce ca să nu se întoarcă logodna.
- În ziua nunții, mirii nu trebuie să mănânce carne pentru a avea noroc în căsnicie.
- Se spune că dacă mireasa îl calcă pe mire pe picior din greșeală, atunci acesta va fi sub papuc, iar ea va avea mai multă autoritate asupra lui.
- De asemenea, se zice că verighetele mirilor precum și inelele de logodnă ar trebui să fie confecționate din aur, pentru ca iubirea să fie la fel de durabilă întocmai ca acest metal prețios, iar căsnicia să fie la fel de trainică și de frumoasă ca aurul.
- La masa nunții există obiceiul ca mirii să mănânce dintr-un ou – simbol al vieții și al înnoirii – pentru a nu le îmbătrâni iubirea.